Primele planete ale Sistemului Solar au fost distruse de Jupiter

Explorând cu diverse instrumente Calea Lactee, oamenii de știință au putut să studieze sute de sisteme planetare, situate la diverse distanțe de Sistemul Solar. Astfel, cercetătorii au ajuns la o constatare fascinantă: Sistemul Solar pare să fie unic, în comparație cu celelalte.

„Într-adevăr, după multe observații, sistemul planetar standard din Calea Lactee este aparent format dintr-un grup de planete din categoria «super-Terra» ale căror orbite sunt foarte apropiate de steaua lor”, a explicat astrofizicianul Gregory Laughlin, cercetător la Universitatea California din orașul american Santa Cruz și coautor al studiului.

„Super-Terra” este un termen care este atribuit acelor planete care au o masă de 1-5 ori mai mare decât masa Terrei, pentru cele mai mici dintre ele, și de până la 10 ori mai mare decât masa Terrei, pentru cele mai masive dintre ele. Or, Sistemul Solar nu corespunde acestei caracteristici: nu există nicio planetă telurică care să aibă o orbită mai mică decât Mercur, planeta cea mai apropiată de Soare.

Încercând să explice acest fapt, oamenii de știință au formulat o nouă teorie, pe care au explicat-o pe larg într-un articol publicat în revista științifică americană Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS). Potrivit acestei teorii, explicația trebuie căutată în jurul lui Jupiter.

Savanții americani spun că Sistemul Solar nu a fost întotdeauna așa cum îl cunosc oamenii din epoca modernă. În momentul formării planetelor Jupiter și Saturn, este foarte probabil ca o primă generație de planete telurice să se fi format în apropiere de Soare pentru a deveni corpuri cerești din categoria „super-Terra”.

Însă mișcarea lui Jupiter în interiorul Sistemului Solar ar fi provocat o serie de perturbații gravitaționale ce au condus la numeroase coliziuni între planete și asteroizi. Fragmentele care au rezultat din acele ciocniri violente s-au îndreptat apoi spre Soare, atrase de forța gravitațională a astrului, și, înainte de a se topi, ar fi distrus planetele din categoria „super-Terra” formate în jurul Soarelui.

„Este vorba de același lucru care ne îngrijorează și atunci când vorbim despre sateliții care ar putea fi distruși pe orbita joasă a Terrei. Rămășițele lor ar putea să înceapă să lovească alți sateliți și să riște astfel un lung șir de coliziuni în lanț. Studiul nostru arată că Jupiter ar fi generat acea cascadă de coliziuni similare în interiorul Sistemului Solar”, a explicat profesorul Gregory Laughlin.

Însă evoluția Sistemului Solar nu s-a oprit atunci, potrivit teoriei avansate de cercetătorii americani. Fragmentele generate de acele coliziuni ar fi început să se aglomereze în jurul Soarelui și ar fi sfârșit prin a se afla la originea unei a doua generații de planete.

Mai puțin masive, cu o atmosferă mai puțin densă decât cea a planetelor din categoria „super-Terra”, formarea lor ar fi fost posibilă grație acțiunii lui Saturn. Această planetă ar fi menținut planeta Jupiter pe o orbită mai îndepărtată de Soare, fapt care nu este deloc tipic pentru acest tip de planete uriașe.

Acest fapt ar explica motivul pentru care Mercur, Venus, Terra și Marte par să fie mai tinere decât planetele mai îndepărtate de Soare din sistemul nostru planetar.

„Rezultatele studiului nostru implică faptul că planetele telurice formate după migrația lui Jupiter au umplut spațiul vid și au dus la apariția unor corpuri cerești sărace în gaze”, a explicat Konstantin Batygin, principalul autor al studiului, cercetător la California Institute of Technology din orașul Pasadena.

„Sistemul nostru solar apare din ce în ce mai mult ca o bizarerie”, a continuat Gregory Laughlin.

De fapt, teoria care evocă o eventuală migrație a lui Jupiter nu este nouă. Cunoscută sub numele de „Grand Tack”, ea a fost propusă în urmă cu câțiva ani pentru a explica anumite caracteristici ale unor planete. Însă noul studiu permite adăugarea altor piese în uriașul „puzzle” care este istoria Sistemului Solar.